Yom HaShoah

acel moment în care îți regăsești

dincolo de geam

privirea

simți gazele cum năvălesc în plămâni

respiri mai greu

apăsat de căldură

cutia te frământă

ca pe un prunc

te întoarce pe toate părțile

nemișcat

două minute

simți totul ca și cum pântecul tău e o

stație spațială în centrul privirii

a miliarde de oameni

pământul

nu e la picioarele tale

nu e la picioarele mele

pământul

e în afara mea

singur

tăcut ca o piatră

două minute

sirenele sună și tu cobori

fără rezerve

cobori

plutești în sinele tău și al celorlalți

pământul

te regăsește

se apropie

îți mângâie tălpile

cu vibrația a șase milioane

și încă pe atâtea

perechi

de aripi

două minute

nemișcate în sunetul

rotund

ce aleargă prin fiecare din noi

pământul

îți șoptește

iar șoaptele îți închid ochii

totul se schimbă în jurul tău

deși totul e la fel

gura începe să ți se umple cu

pământ

mâinile urechile

simți arlechinii cum

calcă apăsat

două minute

vorbesc în limbi pe care nu le cunoști

e întuneric în fiecare

iar unda trece

din ce in ce mai rapid

de fiecare din noi se izbește

pământul

dispare dar îi simțim gustul

strângi privirea-n stomac

nemișcați

înghesuiți

plutim toți

două minute

ca un roi de albine

ne simțim unul altuia durerea

curg

lacrimi

involuntar privim

pământul

acel gol ce înghite

lumina

sunetul

se depărtează și brusc

mă regăsesc

în geam

într-o primăvară

toridă

© Marius Surleac