Loading. Please wait...

cinematică ciclică

„mila schimbă gustul cărnii” – volumul de debut al lui Ștefan Ivas și câștigător al premiului Mihai Eminescu – Opera Prima, publicat la Casa de Editură Max Blecher, este înainte de toate un volum onest, prezentat cât se poate de clar și fără prea multe artificii. Ștefan Ivas îți prezintă viața din mediul rural moldovenesc în toată amploarea ei, cu bune și rele. Deși conținutul este autobiografic, părți din volum s-ar mula perfect pe o mare parte dintre cititori, cel puțin cei care au avut parte de o copilărie asemănătoare celei descrise de autor. Volumul nu se axează doar pe mediul rural ci deviază de la acesta în capitolul doi, ca o continuare la ceea ce a început. În aceeași notă, volumul de față s-ar putea alătura altor două volume: ”Copci” (de Matei Hutopila) sau ”epistola din filipeni” (de Anatol Grosu). Deși am tot văzut prin mediul online (și nu numai) aceste alăturări, pot spune că volumul lui Ivas diferă de Copci prin stilul destul de diferit – poezia lui Hutopila e mult mai agresivă/incisivă și se duce mai aproape de Basarabia decât o face poezia lui Ivas. În schimb, volumul de debut al lui Anatol Grosu se detașează de cele două tocmai prin modul foarte calm, pe centrarea epistolară în jurul lui ”nenica” folosit într-un mod obsesiv, și pe o cromatică aparte.

Ceea ce face însă ca acest volum să fie diferit este modul cerebral în care decurg toate – structura simetrică, omogenitatea, lipsa divagărilor, etc.

mila schimbă gustul cărnii – te face să zâmbești tocmai prin aducerea aminte a ceea ce a fost cândva copilăria plină de conexiuni, cea socială în care tehnologia nu avea întâietate. ”mila schimbă gustul cărnii” este o vorbă des întâlnită în mediul rural atunci când sunt sacrificate orătănii (și nu numai), referindu-se de obicei la copii. Prin folosirea acestui titlu, regăsit în poemul ”carnicul”, Ștefan Ivas spune tot – făcând trecerea de la spațialitate la temporalitate (după cum se va vedea, cele două sunt strâns legate), de la copil la adult, din viață spre moarte. Toate au un complement în structura acestui volum. Asta dovedește că, deși pare un volum în care totul decurge destul de natural, de fapt piesele sunt atent studiate și îngrijite.

Cartea e împărțită în trei subcapitole: 3D, timp liber, erau cu spatele și se îndepărtau.

3D – face referire clară la palpabil și se concentrează pe perioada copilăriei, când totul este experimentat și studiat intens, de aici și accentul pe spațiul tridimensional, cel al cunoașterii. Timp liber – începe direct în adolescență, cu primul fior romantic continuat mai departe cu idei despre maturitate. Cumva îmi dă senzația de răzvrătire fără ca aceasta să aibă loc prin exteriorizare. Timpul liber e cel pe care nu îl ai și pe care îl aduni bucată cu bucată, pe care îl vânezi. Toate aceste lucruri sunt făcute din postura de observator dar, cum este de așteptat, nu la fel de implicat ca în primul stadiu al dezvoltării. Timpul liber se pierde odată ce avansezi spre următoarea etapă a vieții, a maturității în care realizezi că ”erau cu spatele și se îndepărtau”.

Acest din urmă capitol se aseamănă cu primul prin încercarea de reîmprospătare a memoriei, respectând astfel traseul gaussian al evoluției oricărui individ prin viață. Finalul este unul al detașării și al continuității, oarecum melancolic: ”la a treia execuție nu mai era nimeni în ogradă. mă lepădasem de amintiri și acceptasem ca degetul conducătorului să scrie sentința direct în inima mea. am urcat scara. în pod cei doi soldați dormeau, cu boabe în păr, lungiți peste o grămadă de orzoaică. am pășit încet să nu-i trezesc, mi-am aranjat funia în jurul gâtului și, în loc să mă arunc, mi-am dat drumul ușor în gaură astfel încât grinda să facă cât mai puțin zgomot”.

Poemele care mi-au atras atenția ar fi: Trenul, carnicul, # [un obiect în perfuzii], scenă domestică II, # [cu farfuria fierbinte în mâini], # [la prima execuție am fost prins].

show main info details details Like

Share it on your social network:

Or you can just copy and share this url
Related Posts